SC Group Mandea SRL este o societate arădeană, cu sediul pe strada Poetului, care ar trebui să dea câte o pâine celor peste 30 de angajaţi pe care îi are în momentul de faţă. Specializată în construcţii, firma are destule comenzi de onorat, dar cu toate acestea, muncitorii au ajuns pe culmile disperării.
Fără bani
„Majoritatea dintre noi muncim aici de mai bine de doi ani având salariul minim pe economie. În construcţii nu e uşor să munceşti, dar ştiţi cum e în ziua de azi. Te bucuri dacă ai un loc de muncă. Numai că nici măcar salarul acesta amărât nu-l primim la timp, pentru că patronul nu dă doi bani pe noi. Primim banii cu întârziere, uneori chiar şi de o lună. Ba chiar mai avem de căpătat şi nişte restanţe, dar, după cum merg lucrurile, nu prea cred că vom vedea banii" – se plânge Nicolae Ardelean, unul dintre angajaţii firmei. Aşa stând lucrurile, muncitorii s-au gândit că ar fi în interesul lor să formeze un sindicat.
Fără sindicat
Cu mai bine de o lună în urmă, Ardelean a pornit munca de convingere a colegilor care, normal, nu s-au lăsat rugaţi prea mult. „Conform Codului Muncii, avem nevoie de minimum 21 de membri de sindicat. Eu am convins 28 de colegi să mi se alăture" – povesteşte Nicolae Ardelean. Ei bine, înainte de a depune actele la Tribunal, Ioan Marin Mandea, patronul societăţii, a aflat despre iniţiativa angajaţilor. Supărat la culme, acesta a organizat o şedinţă fulger în care a decretat: „Cine se înscrie în sindicat îşi poate căuta un alt loc de muncă. Aici muncim, nu facem mitinguri!". Sub spectrul pierderii locului de muncă, angajaţii au cam întors-o ca la Ploieşti.
Fără drepturi
Singurul care a rămas ferm pe poziţie a fost Ardelean. „Era culmea să mă dezic de iniţiativa mea. Eu am fost capul răutăţilor aşa că trebuia să răspund de acţiunile mele, aşa că i-am spus patronului clar: eu nu mă las". De atunci, asupra lui Ardelean s-a abătut blestemul. „Muncesc şi ore suplimentare. Am fost trecut de la şofer la zidar. Mandea face tot posibilul să mă facă să plec din firmă, dar nu mă las. Atâta timp cât muncesc, nu are ce să-mi facă". În faţa presei însă, Mandea pozează în băiatul bun: „Nu am nimic cu organizarea lor. Nu îi pot împiedica pentru că, mi-a spus mie juristul, legea e de partea sindicaliştilor. Le-am spus doar că trebuie să aibă grijă şi să mai şi muncească". Dar când vine vorba despre respectarea drepturilor angajatului, mai ales că proprii subalterni se plâng de faptul că nu-şi primesc salariile, patronul este cât se poate de clar: „La mine fiecare primeşte cât munceşte. Meritul principal de a avea contracte îmi aparţine mie, ei sunt simplii executanţi". No comment!
