Scriam, nu cu mult timp în urmă, că România e ţara unde nu te poţi plictisi. România este mereu imprevizibilă, mereu surprinzătoare. Mulţi caută un brand de ţară pentru România şi nu-l găsesc încă. Ar putea fi adrenalina. În România viaţa palpită la fiecare pas, aici simţi că trăieşti. Nervi, stres, tensiune, agitaţie, griji, supărare, haos, revoltă. Pulsul tinde să dea peste cap aparatele medicale iar adrenalina clocoteşte. Te trezeşti devreme, apa caldă încă nu curge. Laşi robinetul deschis câteva minute bune ştiind că vei plăti şi apa rece la preţ de apă fierbinte. Înjuri în gând, faci duşul de dimineaţă şi pleci la serviciu. Aglomeraţie, gropi şi denivelări, nervi în trafic. La serviciu probleme, harababură, parcă toate sunt făcute să meargă de-andoaselea. Tot ceea ce ar putea să fie şi să se rezolve simplu e complicat. Nervi, ton ridicat, adrenalina pulsează. La întoarcere spre casă acelaşi drum, mizerabil, nervi la cumpărături, vânzătoare cu ton răstit, poliţişti obosiţi semănând în intersecţii mai mult cu statuile decât cu oameni îmbrăcaţi în uniforma statului dornici să fluidizeze circulaţia. Ajungi acasă rupt de oboseala fizică dar şi psihică după o zi de muncă şi de agitaţie, mănânci ceva - dacă mai ai poftă - şi te aşezi în fotoliu. Iei telecomanda, dai drumul la televizor şi de aici începe adevărata aventură.
De la ora cinci după-amiaza, e bine să-ţi trimiţi copii la joacă sau la culcare. Crime, violuri, scandaluri, circ politic, circ în administraţie, tot felul de anomalii care te înfioară, te îngrozesc. Judecând doar după ceea ce prezintă televiziunile în goana după audienţă (pardon, rating) România nu e o ţară normală, şi nici noi nu suntem cetăţeni normali. Totul e spectacol, totul e politizat. Necazurile omului amărât, tragediile, totul devine circ, devine spectacol greţos. Parlamentarii şi politicienii aglomerează emisiunile de seară, mesele rotunde (pardon, talk-shourile).
Acuze, certuri ca la uşa cortului, cui să îi mai pese de cetăţeanul simplu, de alegător? Doar interesul de partid şi cel propriu. Inundaţiile - o tragedie pentru zeci de mii de români - au fost politizate şi folosite în scop electoral, la fel şi problemele integrării europene în preajma prezentării raportului de ţară. Pe sticla televizoarelor apar cu neruşinare tot soiul de infractori, hoţi, escroci, de „oameni politici“ care omului de rând, omului cinstit din această ţară nu-i pot stârni decât două sentimente: scârbă şi milă în acelaşi timp. Dar şi unul şi altul cresc adrenalina. Dacă omul simplu plăteşte profesorului câteva sute de mii de lei pe lună pentru că-i meditează copilul vin pe capul său şi finanţele şi parchetul şi DNA-ul. Se autosesizează. În schimb un om de afaceri din domeniul sportului aleargă cu diplomatul plin de dolari să mituiască fotbaliştii din echipa adversă şi nimeni nu zice nimic. În ce ţară trăim? Cum să rămâi calm în faţa ecranului pe care mai că-ţi vine să-l spargi? Începe să-ţi fie dor de un film cu bandiţi adevăraţi, de un western clasic cu John Wayne sau Clint Eastwood unde bandiţii atacau şi jefuiau, dar aveau şi simţul onoarei. La bandiţii noştri onoarea lipseşte…
Când să spunem că circul cu raportul de ţară a trecut iar oamenii îşi pot trage sufletul sau îşi pot lucra în linişte grădinile reapare gripa aviară. La Codlea, prin Braşov, Prahova, Bucureşti, Sighişoara, Vâlcea, Vrancea, prin mai toată ţara a izbucnit isteria aviară. Situaţia pare scăpată de sub control, domneşte haosul, dezorganizarea, declaraţiile oficialilor - adică a funcţionarilor plătiţi cu bani grei din impozitele noastre - se bat cap în cap. Fiecare acuză pe fiecare, nimeni nu e vinovat, politizarea e evidentă. Autorităţile fac spectacol mediatic, vor popularitate în timp ce mii de oameni sunt blocaţi în case timp de şapte zile, batjocoriţi fără măcar să fie convinşi că găina, porumbelul sau potârnichea găsite moarte în nu ştiu ce curte erau infectate. Că găinile, cocoşii, raţele sau gâştele erau pentru majoritatea familiilor de la ţară singura sursă de câştig şi de hrană pe cine să mai intereseze? SRI-ul a reacţionat prompt la comanda preşedintelui, desconspirând acum importul făcut în ianuarie. Într-o problemă de siguranţă alimentară, de ce atât de târziu? De ce doar la solicitarea preşedintelui? Apoi, în fiecare punct de frontieră există birouri de control sanitar-veterinar, există vameşi specializaţi pe astfel de transporturi „sensibile“. Ce au păzit? Agenţia veterinară nu e vinovată, ministrul Flutur nu e vinovat, premierul nu e vinovat. Pe orice canal TV vezi că în ţară e dezorganizare, haos, scandal, circ politic, stres, nervi. Tensiunea creşte, tâmplele zvâcnesc, adrenalina clocoteşte. Într-un târziu adormi, cu speranţa unei zile de mâine mult mai liniştită. Dimineaţa te trezeşti, apa caldă iar nu curge, iar ştirile de la ora şapte spun că au fost descoperite nu-ştiu-câte focare de gripă aviară. Adrenalina creşte din nou şi ziua e abia la început.
